pentru Alexandra
şi e mai frumos ca niciodată aici e
totul ca-ntr-un cuptor pentru tine
nimic nu fumegă nimic nu se pierde e
multă căldură e
forma asta care nu are formă
şi e tot ce iese prin piept şi
se întoarce prin piept sunt
două mâini prin piept ca două curele
şi multă
multă căldură ca-ntr-un cuptor
aici e ca-ntr-un cuptor pentru
tine totul se joacă-n lumină
şi e mai frumos şi e
mai frumos ca niciodată
Porcupine tree – Blackest eyes
dimineaţă cu porcupine tree şi cu gândul meu ca un baton de halviţă mare mare întins până pe buzele lui Wonderland. aş asculta încontinuu ‘blackest eyes’ azi, fără să fac nimic, doar să visez cu ochii deschişi. wonderland se plimbă cu tiffany lui pratchett azi, şi eu scriu prima poveste care iese din carte şi îşi aşează picioarele pe pământ ca o adevărată prinţesă. Wonderland este personajul principal, îmbrăcată în fusta ei verde, lungă, doar că acum îi adaug vâteva volănaşe în timp ce alerg spre ea şi picioarele mele nu mai contenesc din alergat. swim with me into your blackest eyes este pe buzele mele ca un balon colorat ca un abur şi se transformă într-o scară între două piepturi. pe fiecare treaptă e gravată câte o chirilică – sunt semne de apropiere şi atingere. swim with me into your blackest eyes – o voce în capul meu, şi mâinile mele încep să deseneze forme pe trupul lui Wonderland:
în palma ei stângă – un ochi de pisică.
în palma ei dreaptă – doi ochi albaştri şi iubitori.
pe gâtul ei – degete într-o atingere uşoară.
şi pe genunchii ei – un trup de copil lăsându-se cu totul în mâinile ei
întinde mâinile wonderland priveşte totul azi soarele aduce cu sine primele semne ale luminii şi dinspre fereastră cineva cu mâini tremurânde poartă pe braţe fructe şi flori ca pe primele daruri ale zilei. tu stai întinsă sub pătură respiri uşor şi mâinile tale par două lăbuţe cerând apropierea. priveşte totul wonderland ascultă liniştea şi uite cum în partea stângă zece bătăi pe secundă te fac să tresari ca o turturică. sunt sunete calme sunt sunete clare şi undeva sub piele atingeri ca de mătase acoperă răni cu pulbere fină. şi-ţi spun întinde mâinile wonderland apleacă-ţi fruntea şi zece cântece pentru tine ca zece glasuri unse cu lapte se ridică uşor dinspre inimă până spre creştet
şi iat-o pe wonderland zburând
printre pietre şi cărămizi ca o
pasăre frumoasă de zi-
când îşi încetineşte zborul se
cuibăreşte pe pătură respirând
repede repede, iar la răstimpuri un
porumbel îi aşează pe creştet frunze
de platan de jur-împrejur. şi iată cum
râde copilăreşte şi cum îi apare pe obrazul
stâng o gropiţă şi zdup zdup
în faţa ei îndată răsare omul în togă
lungă până-n pământ şi din ochii lui
un val de căldură pluteşte şi se
înfăşoară pe umerii ei ca o rochie pentru
sărbătoarea între oglinzi şi
saloane de gală
eu sunt mic şi trăiesc într-un loc ca un hău mare. mă uit din când în când în sus şi văd o umbră care seamănă cu o făptură cu două mâini şi două picioare ce pare că se zgâieşte la mine. nu ştiu ce vrea de la mine eu sunt mic şi râd când cineva se tot uită la mine. aş putea să strig dar nu ştiu cum se face că întotdeauna sunetul se întoarce la mine din mai multe părţi. şi oricum, la ce bun? umbra s-ar zgâi mai departe şi îndată s-ar auzi din gura ei tintanta. şi sunetul ei ar veni, la fel, din toate părţile. ştiu asta pentru că am fugit mai demult să-l prind şi a fost greu pentru că din hăul ăsta mare oricum aş lua-o tre să urc pe dealul ce mă înconjoară. şi am alergat cum am putut şi burta mea făcea gângagânga fugea şi ea cu mine dar n-am reuşit să prind sunetul. am întins mâinile şi nimic. am deschis gura – n-a intrat nici pe-acolo. am sărit hopa-ţopa n-am auzit decât tintanta şi n-am înţeles nimic pentru că eu sunt mic acolo sigur e ceva eu sunt foarte mic acolo sigur e cineva şi face cu mâna.
pe podeaua de lemn prăfuit
domnul c priveşte din interiorul unei
sticluţe albastre. mâinile lui apasă
centimetru cu centimetru în jur
şi ochii lui
mari se deschid către
cerculeţul de deasupra.
el clipeşte o dată şi îşi lasă trupul
pe spate. şi uşor uşor alunecă
într-un fel de visare în care
se face că nor de abur se
iveşte ca din senin şi
degetele ei se arată de sus presărând
cristale de zahăr pe
creştetul lui
motto pentru domnul c:
”şi dacă într-o dimineaţă te trezeşti
că nimic nu îţi mai aparţine
pune-ţi căluşul la gură
pune-ţi căluşul la gură “
___________________________________
domnul c se usucă zi de zi
agăţat de marile aşteptări din
spatele pleoapelor. stă întins în pat şi
mestecă fără vlagă cu o linguriţă
într-o ceaşcă de ceai. a lăsat
fereastra deschisă şi lângă el
pătura e aşezată grijuliu peste
un mic loc cu forme fragile. sub ochii
uşor întredeschişi
mâinile lui prefac gândurile cele frumoase
în coroniţe de lumină şi
degetele par în lucrul lor
moi atingeri de puf pe un
umăr ascuns
doar de sus coboară o pătură
aşezându-se grea ca
o sentinţă: şi domnul c stând
cu trupul său putred
prefăcut în scrum
aşteptând ora când inima
i se va umfla ca un
balon cu fum şi
va crăpa
