despre domnul c.

Gândurile unui om mic

coslic — Sat, 06 Jun 2009 08:59:12 +0000

eu sunt mic şi trăiesc într-un loc ca un hău mare. mă uit din când în când în sus şi văd o umbră care seamănă cu o făptură cu două mâini şi două picioare ce pare că se zgâieşte la mine. nu ştiu ce vrea de la mine eu sunt mic şi râd când cineva se tot uită la mine. aş putea să strig dar nu ştiu cum se face că întotdeauna sunetul se întoarce la mine din mai multe părţi. şi oricum, la ce bun? umbra s-ar zgâi mai departe şi îndată s-ar auzi din gura ei tintanta. şi sunetul ei ar veni, la fel, din toate părţile. ştiu asta pentru că am fugit mai demult să-l prind şi a fost greu pentru că din hăul ăsta mare oricum aş lua-o tre să urc pe dealul ce mă înconjoară. şi am alergat cum am putut şi burta mea făcea gângagânga fugea şi ea cu mine dar n-am reuşit să prind sunetul. am întins mâinile şi nimic. am deschis gura – n-a intrat nici pe-acolo. am sărit hopa-ţopa n-am auzit decât tintanta şi n-am înţeles nimic pentru că eu sunt mic acolo sigur e ceva eu sunt foarte mic acolo sigur e cineva şi face cu mâna.

cristale de zahăr

coslic — Sun, 21 Dec 2008 21:36:08 +0000

pe podeaua de lemn prăfuit
domnul c priveşte din interiorul unei
sticluţe albastre. mâinile lui apasă
centimetru cu centimetru în jur
şi ochii lui
mari se deschid către
cerculeţul de deasupra.

el clipeşte o dată şi îşi lasă trupul
pe spate. şi uşor uşor alunecă
într-un fel de visare în care
se face că nor de abur se
iveşte ca din senin şi
degetele ei se arată de sus presărând
cristale de zahăr pe
creştetul lui

sub pătură

coslic — Sun, 09 Nov 2008 19:05:42 +0000

motto pentru domnul c:

”şi dacă într-o dimineaţă te trezeşti
că nimic nu îţi mai aparţine
pune-ţi căluşul la gură

pune-ţi căluşul la gură “
___________________________________

domnul c se usucă zi de zi
agăţat de marile aşteptări din
spatele pleoapelor. stă întins în pat şi
mestecă fără vlagă cu o linguriţă
într-o ceaşcă de ceai. a lăsat
fereastra deschisă şi lângă el
pătura e aşezată grijuliu peste
un mic loc cu forme fragile. sub ochii
uşor întredeschişi
mâinile lui prefac gândurile cele frumoase
în coroniţe de lumină şi
degetele par în lucrul lor
moi atingeri de puf pe un
umăr ascuns

doar de sus coboară o pătură
aşezându-se grea ca
o sentinţă: şi domnul c stând
cu trupul său putred
prefăcut în scrum
aşteptând ora când inima
i se va umfla ca un
balon cu fum şi
va crăpa